Istoria noastră
Suntem continuatorii celei mai importante mișcări politice a Națiunii Române
1869 – Primele începuturi: "Partida Națională"
În Transilvania (aflată atunci în componența Imperiului Austro-Ungar), fruntașii români au format o grupare politică informală, cunoscută ca "Partida Națională".
Aceasta susținea respectarea drepturilor românilor în cadrul imperiului și era favorabilă unei politici moderate (numită „pasivism” – refuzul de a participa la viața politică maghiară, considerată ilegitimă).
1878 – Apariția Partidului Național Român (PNR)
Fondat oficial în 1878, în continuarea Partidei Naționale, sub conducerea unor fruntași precum Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești și alții.
Obiectivul principal: apărarea drepturilor politice, naționale și confesionale ale românilor din Transilvania.
1892 – Memorandumul Românilor din Transilvania
Moment esențial în istoria PNR.
Sub conducerea PNR, s-a redactat un document adresat împăratului Franz Joseph: „Memorandumul Românilor”, care cerea:
Respectarea drepturilor naționale ale românilor.
Încetarea maghiarizării forțate.
Memorandumul a fost respins, iar liderii PNR (printre care Ioan Rațiu, Eugen Brote, dr. Aurel Suciu etc.) au fost judecați și condamnați la închisoare în procesul de la Cluj (1894).
1905 – Schimbare de strategie: De la pasivism la activism
PNR renunță la politica pasivistă și începe să participe la alegerile din Dieta Ungariei.
Aceasta a fost o decizie controversată, dar a permis PNR să aibă reprezentare politică și să lupte din interiorul sistemului austro-ungar.
1910 – Aurel Vlad, Ștefan Cicio Pop și alții întăresc partidul
Apare o nouă generație de lideri în PNR care vor juca un rol esențial în evenimentele din 1918.
1 Decembrie 1918 – Marea Adunare Națională de la Alba Iulia:
Organizată de PNR și Consiliul Național Român Central.
Se proclamă Unirea Transilvaniei cu România.
Fruntași PNR ca Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ștefan Cicio Pop joacă roluri de lideri ai Unirii.
1919 – PNR în România Mare
PNR devine partid național la nivelul noului stat român unificat.
1926 – Partidul Național Român fuzionează cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, formând:
Partidul Național Țărănesc (PNȚ).
Scop: să formeze o alternativă politică reală la guvernarea liberală și să reprezinte interesele țărănimii și ale naționalismului democratic.
Devine rapid principalul partid de opoziție față de Partidul Național Liberal.
1928 – PNȚ câștigă alegerile parlamentare.
Iuliu Maniu devine prim-ministru al României.
Inițiază reforme importante:
Administrarea transparentă a statului,
Limitarea corupției,
Reforme agrare.
1930 Criza monarhică și regele Carol al II-lea
PNȚ contribuie la revenirea în țară a lui Carol al II-lea, deși ulterior relațiile dintre rege și partid se deteriorează.
Iuliu Maniu demisionează în 1930 după conflicte cu regele, acuzându-l de lipsă de respect pentru Constituție.
1932 – PNȚ revine la guvernare sub conducerea lui Alexandru Vaida-Voevod
.
1933–1938 Creșterea extremismului politic (Mișcarea Legionară, autoritarismul lui Carol al II-lea).
PNȚ se opune regimului autoritar al regelui Carol al II-lea, care în 1938 instaurează dictatura regală și interzice partidele politice.
1940–1944 – În timpul regimului Ion Antonescu, PNȚ este interzis.
Liderii partidului (în special Iuliu Maniu) păstrează legături cu Aliații și cu regele Mihai.
23 august 1944 – PNȚ participă la negocierile pentru ieșirea României din alianța cu Germania nazistă.
Iuliu Maniu are un rol-cheie în susținerea actului de la 23 august 1944.
1945–1947 – După război, PNȚ devine principalul partid de opoziție față de Partidul Comunist.
Refuză să recunoască guvernul impus de sovietici.
1946 – PNȚ câștigă cu o largă majoritate alegerile dar care sunt fraudate de către comuniști având în vedere ocupația sovietică.
1947 – liderii PNȚ sunt arestați în urma așa-zisului „proces Tămădău".
Iuliu Maniu și Ion Mihalache sunt condamnați la închisoare pe viață.
Partidul este desființat de autoritățile comuniste.
18 decembrie 1989 – Imediat după Revoluție, începe reactivarea vechilor partide istorice.
22 ianuarie 1990 – Este reînființat oficial Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), continuatorul istoric al Partidului Național Țărănesc interbelic.
Corneliu Coposu devine liderul partidului și una dintre figurile morale ale opoziției democratice postcomuniste.
PNȚCD se afirmă ca partid anticomunist, pro-occidental, cu orientare conservatoare și creștin-democrată.
1996 – Marea victorie a CDR și guvernarea PNȚCD
CDR, condusă de PNȚCD, câștigă alegerile.
Este primul guvern democratic anticomunist după 1989.
Contribuții majore ale PNȚCD în integrarea UE și NATO
Integrarea în NATO – pașii făcuți:
În 1997, România nu a fost inclusă în primul val de extindere NATO (Polonia, Ungaria, Cehia). A fost un eșec dureros.
Dar PNȚCD și președintele Constantinescu au continuat diplomația activă:
1997 – Vizita președintelui SUA Bill Clinton la București
Clinton a ținut un discurs în Piața Universității, reafirmând sprijinul SUA pentru integrarea României în NATO "în viitorul apropiat".
A fost un succes diplomatic important pentru guvernul PNȚCD.
S-au demarat reforme în:
Structura și controlul civil asupra armatei.
Bugetele pentru apărare.
Politica externă coerentă cu standardele NATO.
Integrarea în Uniunea Europeană – etape importante:
S-au adoptat legi-cheie privind concurența, proprietatea, privatizarea.
S-a îmbunătățit relația cu minoritățile.
1999 – România este invitată oficial să înceapă negocierile de aderare la UE (la summitul de la Helsinki).
Comisia Europeană recunoaște progresele, iar în 2000 România deschide efectiv capitolele de negocieri cu UE.
Diplomație și parteneriate strategice
1997 – România semnează Parteneriatul Strategic cu SUA, sub președintele Emil Constantinescu.
Este un act diplomatic crucial care întărește legăturile cu Occidentul.
România devine tot mai activă în organizațiile internaționale: Consiliul Europei, OSCE, etc.
Relații bune și cu Germania, Franța, Polonia, Ungaia – state-cheie în UE și NATO.
2000 – PNȚCD devine partid extraparlamentar
PREZENT
Partidul Național Țărănesc Maniu Mihalache (PNȚMM) este o formațiune care își revendică moștenirea Partidului Național Țărănesc (PNȚ) interbelic și pe cea a PNȚCD.
PNȚMM se consideră continuatorul autentic al PNȚCD (Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat), care la rândul său revendica tradiția interbelică a PNȚ.
A apărut din nemulțumiri față de conducerea actuală a PNȚCD, astfel, PNȚMM s‑a format ca alternativă pentru cei care vor să urmeze doctrina „țărănistă autentică”.
PNȚMM își propune să păstreze valorile doctrinare ale PNȚ: democrație, morală creștină, justiție socială, patriotism, identitate națională.
Partidul subliniază opoziția față de totalitarism (în special comunism), și dorința de a rămâne credincios idealului țărănist.